Mihai Malaimare, impresionat de tristetea afisata de Maria Basescu imbracata in haine tiganesti

09.09.2009

maria basescuFostul deputat PSD si actual profesor de actorie si pantomima Mihai Malaimare sugereaza ca sotia presedintelui Traian Basescu, Maria Basescu, a fost umilita prin faptul ca a imbracat haine traditionale tiganesti marti, chiar in ziua sa onomastica. Mai mult, Mihai Malaimare sustine, analizand ultimele poze facute sotiei presedintelui, ca pe fata Mariei Basescu se "citeste" aceeasi tristete pe care o afisau si femeile care erau vandute, in trecut, la targurile de sclavi.''Pana unde poate merge umilirea unei femei? Daca este femeia presedintelui poate merge pana oriunde. O vedem pe doamna domnului presedinte imbracata tiganeste. Fara comentarii", noteaza miercuri actorul, pe blogul sau.

"Daca i-a placut dumneaei sa se imbrace astfel asta este, probabil ca a vrut sa se simta bine si s-a simtit. Daca a vrut  'mnealui (aluzie la Traian Basescu, n.red.) s-o imbrace asa si tocmai de ziua dumneaei atunci putem deduce ca nu prea i-a placut dar nu a avut ce face, daca asta este politica trebuie s-o faca ce mama dracului, doar de la binele 'mnealui atarna si binele 'mneaei asa ca daca trebuie, pui fustele tiganesti, ce mama dracului, asta asa ca sa aratam ca noi nu discriminam, noi ne imbracam si rezolvam dintr-un condei problema din cauza careia Europa isi da cu pumnii in cap", scrie Mihai Malaimare.

"De fapt, uitandu-ma la fotografia cu pricina, uitandu-ma atent, vad pe chipul doamnei o anume tristete. Inainte vreme, cand se vindeau femeile in targurile de sclavi erau tristeti ce se puteau citi pe chipurile lor si, dar probabil ca asta este doar o impresie, iata ca citim aceeasi amaraciune si pe chipul doamnei de prim rang. Tristeti de prima doamna in rochii tiganesti", incheie fostul deputat al PSD. (sursa:ziua)

Malaimare isi inghite “fufa” Ridzi si “proasta” EBA

31.07.2009

Actorul Mihai Malaimare, fost deputat PSD si actual membru al PNL, a numit-o pe Monica Iacob-Ridzi fufa si pe Elena Basescu proasta, pe blogul sau, dupa care si-a cerut scuze si a parolat blogul.

"Am inchis blogul pentru ca am suferit de oarecare naivitate, crezand ca e un spatiu cu anumite privilegii private. Am constatat ca nu este si il inchid, definitiv, si ca semn de protest fata de mine insumi, caci nu sunt un om violent si mitocan. Or, in postarea cu pricina, in ipostaza aceasta m-am plasat, ceea ce ma enerveaza teribil. Sunt momente in care nu te poti stapani, postarea e mai degraba temperamentala si pe moment", a declarat Mihai Malaimare pentru cotidianul.ro.  (sursa:time4news)

Malaimare: EBA este o proasta cu patent, Ridzi, o fufa oarecare

28.07.2009

Fostul deputat PSD, in prezent membru PNL, Mihai Malaimare, o descrie pe fostul ministru al tineretului si sportului, Monica Iacob Ridzi, primind calificative de genul „nenorocita", „pipita" „o fufa oarecare".

Cat despre mezina presedintelui in relatie cu fostul ministru, Malaimare afirma ca Ridzi, „o fufa oarecare", a avut un rol important, acela de a pregati finantarea Elenei Basescu, „proasta cu patent", scrie politicianul pe blogul personal. (sursa:time4news)

Mihai Malaimare: "Sunt actor cand mi-e dor de teatru si regizor cand mi-e sila de el"

"In clasa a V-a diriginta mea mi-a spus, intr-o zi, ca voi fi actor, iar eu am crezut-o. Adevarul este ca am si avut succes cu sceneta aceea (jucam rolul Goguta) si, ca sa vezi ca semnele viitorului pot sa se arate foarte devreme, am jucat sceneta chiar si in aer liber, intr-o iarna, la Oraselul Copiilor, unde am si cazut prin balti, a fost o minune", se confeseaza  Mihai Malaimare pe site-ul personal.

Si, intradevar, diriginta a avut dreptate. Astazi, Mihai Malaimare este un "om de teatru", asa cum ii place sa se defineasca. Adica face de toate la Teatrul Masca, unul dintre copiii sai: este actor, regizor si director.

mihai malaimareacasa.ro: Care este povestea celei mai recente premiere a teatrului Masca "Acul cumetrei Gurton"?
Mihai Malaimare: Mi-am dorit de foarte multa vreme acest spectacol. Ma intrebam daca as putea sa-l montez la Masca si, intra la mine in birou Olga Delia Mateescu. Imi spune ca este satula de rolurile ei de drama si ca ar dori o comedie montata de mine, cu ea in rolul principal.

- Stii Acul, am intrebat-o?

- Stiu, mi-a raspuns.

- Acul sa fie, am spus amandoi si Acul a fost.

Pana la urma teatrul este o chestie de intrat in birou la momentul potrivit.

- Se regasesc momentele comice din piesa si in viata de zi cu zi?
- Se regasesc, evident, doar ca eu nu as vrea sa traiesc experienta intrarii unui ditamai acul in fund numai pentru a proba aceasta simbioza.

 - Cum ne ademeniti sa vedem aceasta piesa?
- Nu este nevoie, sunteti oameni inteligenti, asa ca veti sti din prima ca, in aceasta stagiune, un singur muzical exista: Acul cumetrei Gurton la Masca. Restul e tacere.

- De unde primiti satisfactie mai mare? Din munca de actor sau din cea de regizor?
-  Eu sunt actor cand mi-e dor de teatru si regizor cand mi-e sila de el. Nu sunt un meserias, fac teatru pentru ca ma doare si nu pot scapa de boala asta afurisita. Actorul din mine ar dori sa fie liber, regizorul din mine ma fixeaza in carcera propriilor mele sperante. Ca om si ca artist eu lucrez cu lutul indoielii. Ce satisfactii crezi ca poate sa-ti aduca aceasta truda?

- Ce rol are jocul in viata dumneavoastra?
- Fundamental. Din clipa in care am aflat ca un actor traieste continuu in imperiul jocului nu am mai plecat de acolo si nici chiar obligatia de conduce masina in conformitate cu Legea nu ma poate impiedica sa construiesc autostrazi de joc nebun in fiecare clipa.

- Exista in teatru un juramant al lui Hipocrate?
- Sigur, si este chiar mai dur decat al doctorilor pentru ca nu am auzit sa fi fost incalcat de cineva. Noi jucam cu mortul pe masa si voi, spectatorii, veti crede ca ati vazut cel mai plin de duh si de forta spectacol.

- Ce inseamna Teatrul Masca pentru dumneavostra?
- Ce poate insemna pentru cineva un copil? Totul.

- Cum ia nastere un spectacol la Teatrul Masca?
- O idee zboara ca proasta prin aer. Nu am ce face si o prind. Din clipa aceea incepe nebunia. Actorii vin, le-o spun si nu mai avem liniste pana ce nu batem gongul. Asta pentru ca un spectacol la Masca este delir colectiv.

- Care este rolul costumelor in teatru? Cum transforma ele personajul si la randul sau cum da actorul viata unui costum?
- Asta este intrebare pentru scris un roman. Costumul are ceva miraculos in el, este expresia nevoii de exprimare a scenografului si actorul isi ascunde in faldurile sale existenta cotidiana pentru a-i asigura lui Hamlet cea mai splendida dintre vieti, moartea pe scena.

- In cartea dvs, "Sansa", ati afirmat ca "am umblat si umblu inca prin teatru cu un fel de regret de care nu am cum sa scap". Care este acest regret si de ce simtiti asa? Credeti ca veti scapa vreodata de acest regret?
- Am multe regrete la viata mea, dar e bine sa ramana doar ale mele, nu de alta dar te pomenesti ca s-ar gasi unii care sa doreasca sa-mi dea o mana de ajutor, ori eu ma simt bine in haina indoielii, a incertitudinii si a regretelor suportabile.

- Intr-o lume perfecta cum ar arata Teatrul perfect?
- O lume perfecta este o aberatie pe care Dumnezeu insusi si-a refuzat-o. Un teatru perfect nu ar fi decat tomografia acestei blestematii. Avem noroc ca lumea este stramba si nebuna iar teatrul este etern. Suntem, intr-un fel, vestalele imperfectiunii.

- Ce spectacole v-au marcat? Fie ele privite, fie ele jucate.
- Cateva au fost pentru mine repere edificatoare. Ma gandesc la spectacolele vazute in anii studentiei la Comedia, la Bulandra. "Un om egal un om" la Comedia, "Nepotul lui Rameau" la Bulandra, de exemplu. Dintre cele jucate cred ca merita sa-l numesc pe cel facut de un tanar student la regie in 1974, "Oamenii cavernelor".

- Ce va place din peisajul teatral de astazi? La ce piese ati merge?
- Nu stiu, marturisesc ca nu prea am timp de teatru vazut in alta parte. As vedea "Hamletul" cu femei de la Bulandra, poate "Revizorul" de la Comedia. Ma invart cam la aceleasi teatre.

- Care au fost sansele din viata dumneavoastra? Ati stiut sa va bucurati la momentul potrivit de ele?
- Au fost cateva si, spre norocul meu, le-am vazut si le-am prins.

Zoe Anghel Stanca, distinsa mea profesoara, a crezut in mine cand nimeni, nici chiar eu nu credeam. O sansa!

Bibanu s-a imbolnavit si nu a putut face turneul la mare asa ca eu am fost solicitat sa joc rolul sau in Chirita si asta m-a impus la National. O sansa!

Grigore Gonta m-a distribuit in Fata din Andros si asta m-a facut chiar sa cred in mine. O sansa!

Am plecat de la Nationalul incaput pe mana lui Andrei Serban ca sa fondez Masca. O sansa!

Nevasta si copiii mei spun ca inca ma mai iubesc. Asta ar putea fi, ma gandesc eu, o certitudine! (sursa:acasa)

Comentarii

până acum sunt 0 comentarii

Scrie un comentariu:

Nume:(*)
Email:
Comentariu:(*)
Cod validare:(*)
o poza
 

Notă: Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii. Adresa de mail nu va fi vizibilă sau folosită în alte scopuri. Vă rugăm scrieţi comentarii relevante. Orice conţinut nepotrivit sau ofensator poate să fie modificat şi/sau şters.

Caractere interzise /\%&$#~<>^*"{}[]